/Cea mai mare inovatie din istorie

Cea mai mare inovatie din istorie

Care este cea mai mare inovatie din istorie? Agricultura? Tiparul? Vaccinul? Electricitatea? Productia de masa? Sau poate Internetul? Raspunsul e destul de greu de dat acum, dar daca am fi trait in urma cu 160 de ani, el ar fi fost unul oarecum surprinzator: CANALIZAREA. Da, canalizarea. Si ca sa intelegem motivele acestei alegeri trebuie sa facem un salt inapoi in timp si sa vizitam Londra anului 1858, cand populatia s-a confruntat cu o mare neplacere, ramasa in istorie sub numele de Marea Duhoare.

 

Sistemul de canalizare al Londrei, secolul XIX

La mijlocul secolului XIX, in Londra nu exista canalizare, asa cum o intelegem astazi. Pe vremea aceea dejectiile erau colectate in gropi sapate sub fiecare locuinta si de-acolo se scurgeau printr-o retea de santuri – unele acoperite, altele deschise – direct in Tamisa. Milioane de litri de lichide urat mirositoare ajungeau astfel in fiecare zi in fluviu si, evident, creau un disconfort major in oras.

In vara anului 1858 lucrurile au luat-o insa complet razna. Temperaturile foarte ridicate de atunci au facut ca mirosul Tamisei sa devina absolut insuportabil. “Nu exista eufemism pentru a descrie ce se intampla”, scriau ziarele. “Pur si simplu pute. Si cel care simte mirosul acesta puturos nu il mai uita niciodata si poate sa se considere norocos daca nu crapa si ajunge sa si-l reaminteasca.”

Cei mai afectati au fost insisi politicienii din Palatul Parlamentului, aflat chiar pe malul Tamisei, si care, pentru a-si putea desfasura activitatea, au luat o masura disperata: au acoperit toate usile si ferestrele cladirii cu cearsafuri imbibate in parfum si in hipoclorit de sodiu. Dupa care, obligati de duhoare si tinandu-se de nas, au elaborat si votat la repezeala o lege pentru rezolvarea acestei probleme (devenite prioritatea lor numarul unu), aproband punerea in practica a unui proiect inovator al inginerului Joseph Bazalgette.

Proiectul in cauza presupunea ca toate santurile de scurgere existente sa fie interceptate prin canale subterane si dejectiile sa fie dirijate spre doua canale masive, de o parte si de alta a fluviului, care sa le transporte in afara orasului unde in final sa fie deversate in estuarul Tamisei, la reflux.

Lucrarea a fost o adevarata bijuterie de inginerie. A presupus excavarea a 2,6 milioane de metri cubi de pamant si constructia a cca 21.000 km de canale de diferite marimi, pentru care s-au utilizat peste 300 de milioane de caramizi si peste 650.000 de metri cubi de beton si mortar. Iar sistemul care a rezultat a functionat perfect, reusind sa elimine mirosul impregnat de secole pe strazile londoneze si constituind totodata un model pentru sistemele de canalizare din alte orase.

Dezvoltarea actuala a marilor aglomerari urbane nu ar fi fost posibila fara inovatia numita canalizare. O inovatie care nu numai ca a rezolvat problema mirosurilor neplacute, dar care totodata a facut sa dispara unele boli asociate cu lipsa de igiena a mediului – holera, de exemplu, care este acum de domeniul trecutului.

Desigur, sistemele de canalizare nu au eliminat de fapt problema dejectiilor, ci doar au atenuat-o considerabil, mutand dejectiile in locuri indepartate, unde efectele asupra colectivitatilor umane sunt minime. Nimeni nu a gasit nici pana astazi solutia perfecta. Chiar si strategiile moderne constau, cel mai adesea, in deversarea dejectiilor in largul marii (cu implicatii asupra sanatatii vietuitoarelor marine) sau in depozitarea lor in locuri special amenajate, dupa ce in prealabil au fost supuse unui tratament chimic.

Dar, oricum, un lucru este cert: canalizarea a facut minuni. Traim astazi in orasele noastre cu atmosfera normala si nu prea realizam cum era viata in urma cu sute de ani, cand nu existau toalete, iar oalele de noapte se goleau de la ferestre direct in strada.

Cam tot ce stim noi despre vremurile acelea provine din filmele de epoca pline de romantism pe care le vedem la televizor (ecranizari dupa Shakespeare, de exemplu) si nu ne dam seama ca pierdem din vedere un aspect stanjenitor, pe care, evident, filmele in cauza n-au cum sa-l reproduca: orasele de atunci, pur si simplu, duhneau.

By |2018-11-28T12:10:56+02:00noiembrie 28th, 2018|

About the Author:

Inginer constructii civile, industriale si agricole
Call Now Button
Folosim cookie-uri pentru a va asigura cea mai buna experienta pe website-ul nostru.
Selectati “Ok” pentru a va exprima acordul sau “Setari” pentru a modifica modulele de cookie.
SETARI
Ok

Despre cookie-uri

Cand vizitati orice site web, acesta ar putea stoca sau prelua informatii din browser, mai ales sub forma de cookie-uri.
Aceste informatii ar putea fi despre dumneavoastra, despre preferintele sau despre dispozitivul dumneavoastra si sunt folosite mai ales pentru a face site-ul sa functioneze asa cum va asteptati.
Informatiile nu va identifica direct de obicei, dar va pot oferi o experienta web mai personalizata.
Unele cookie-uri sunt plasate de catre servicii parti terte care apar pe paginile noastre.